sâmbătă, 5 martie 2011

TEMA 1: ASEZARILE RURALE, CARACTERISTICI GENERALE


FORME DE AŞEZĂRI RURALE DIN ROMÂNIA


boreiul = cea mai veche formă de locuinţă; denumirea îmbracă şi alte denumiri: colibă (Oltenia muntoasă), covercă (zona de deal şi podiş), cătun (zona montană);
odaia = încăpere din lemn în care se depozitează fânul pentru hrana necesară animalelor în timpul iernii; lângă ea se află şi o încăpere locuită vara; au caracter permanent (activitatea începe la cositul fânului şi se termină primăvara); cele mai multe astfel de aşezări sunt în Câmpia Buzăului, Câmpia Râmnicului, Câmpia Gherghiţei;
stâna = aglomerare solitară, sezonieră, păstorească, de vară, aflată la munte în afara satului în apropierea unui izvor; se numeşte şi “fabrica de brânză” şi este folosită doar de baci;
târla = aici se adunau oile; primele astfel de aşezări au apărut în judeţele Ialomiţa şi Buzău; în Apuseni ea este un staul mişcător, alcătuit din lese şi nuiele împletite;
sălaşul = formă specifică spaţiului montan, folosită de către cei stabiliţi în aşezări rurale din apropiere (de exemplu: Munţii Apuseni, Munţii Banat, Obcinele Bucovinei, zona Rucăr-Bran) unde sunt întinderi mari de pomi fructiferi, fâneţe, zone cu cerele;
coşare = staule sau grajduri pentru vite (specifice zonei de deal şi Câmpiei Române – Câmpia Bărăganului);
coliba = adăpost provizoriu pentru oameni şi animale (casă mică şi săracăcioasă); este întâlnită în sudul ţării (Giurgiu, Buzău, Mehedinţi etc.) şi în Rep. Moldova;
paza = aşezare sezonieră folosită pentru paza unor culturi, sau în bălţi fiind folosite de către pescari;
conacul = locuinţă permanenă cu 1, 2, 3 încăperi toate cu uşi proprii ce dau în prispă (Podişul Getic, munţii joşi);
casa = locuinţă permanentă construită din chirpici, lemn, piatră, iar ulterior din cărămidă; au apărut în secolul XIX şi sunt întâlnite în Banat, Ţara Almăjului, zona Bran, depresiunea Sibiu, nordul Moldovei, valea Jiului;
crânguri = aşezări formate din grupări de 3-10 case condiţionate de prezenţa în apropiere a unui izvor; sunt specifice în Munţii Apuseni;
satul = organizare superioară formată din 50-150 locuitori, case răzleţe, locuitorii având preocupări agricole;
satul = forma superioară de asezare rurală, caracterizată prin mărime, număr de locuitori, densitate, echipare, fond construit în funcţie de zona geografică unde se desfăşoară.


SPAŢII ANEXE ALE AŞEZĂRILOR RURALE

-          stupina/ prisaca = locul unde sunt crescute albinele şi se găsesc instalaţiile anexe; au utilizare sezonieră;
-          cherhanaua = construcţie realizată pentru prepararea, conservarea şi transportul peştelui;
-          pivniţa = se află poziţionată sub o clădire şi este destinată păstrării unor prouse alimentare şau materiale;
-          crama = cădire aşezată în vie unde se prepara şi depozita vinul; în podgoria Odobeştilor se numeşte căsoaie şi este folosită pentru a adăposti uneltele folosite în viticultură şi vinificaţie.




BIBLIOGRAFIE
  1. Cucu Vasile (1998) – „România geografie umană şi economică”, Editura Printech, Bucureşti, p. 104-108;
  2. Ilinca Nicolae (2008) – „ Geogafia umană – Populaţia şi aşezările”, Editura CD Press, Bucureşti, p.252-253.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu